Mama. Un cuvânt, 4 litere, un singur înțeles, viață. 
Ce este mama pentru mine? 
      Mama este muzica care în care îmi regăsesc fiecare sentiment. Mama este dansul prin care corpul meu își exprimă cele mai ascunse și intense trăiri. Mama este scena, pe care eu, actorul îmi joc viața de zi cu zi. Mama este culoarea cu care dau viață hârtiei care exprimă fantezia mea. Mama este arta mea. Mama este hârtia pe care îmi scriu dorințele. 
    Să fiu sinceră, mama nu este modelul meu în viață. NU am un model în viață, pentru că nu vreau să fiu ca nimeni altcineva, decât ca mine. În schimb, mama este ghidul, este cartea imensă a vieții la care eu apelez ori de câte ori am nevoie. Dar ca orice ghid, nu este unul ușor de înțeles și de urmat. Este un ghid complicat, de la care am de învățat mai ales când n-am de învățat. Mama nu este un ghid de așa da și așa nu. Mama este un ghid din care învăț să-mi creez o personalitate.
 Ce am învățat de la mama până acum?
        Am învățat că munca face diferența, detaliile au importanța lor, iar prezentul este timpul continuu veșnic. Am înțeles de la mama, că eu am toate talentele ascunse undeva în mine și că doar prin muncă ele vor ieși la suprafață. Am învățat că nu trebuie să fac rabat de calitate și nici să fac compromisuri în cariera mea. Am învățat că pot obține ce vreau, când vreau prin muncă. Am învățat că sunt femeie. Și cât de minunat și privilegiat este să fii femeie, în lumea în care trăim. Am învățat despre relații, despre iubire, despre creație, despre adevăr și minciună. Am învățat despre senzualitate și pasiune. Am învățat toate acestea din comportamentul mamei, dar mai ales din modul în care nu se comporta. 
      Mama mea este foarte diferită de mine. Gândim diferit, vorbim diferit, ne îmbrăcăm diferit, iar noi două suntem diametral opuse. Și deși comportamentul mamei este diferit de al meu, pot spune că din aceste diferențe învăț cel mai mult. Pentru că așa reușesc să mă descopăr. Să descopăr ce-mi place și ce nu-mi place. Să-mi descopăr și să-mi creez modul de a fi. Mama chiar dacă este cea care ma sprijină mereu, este cea care vrea ca eu să mă descurc singură. Cred că și asta ar trebuii să învăț de la mama. Lumea de afară poate fi înspâimântătoare. Iar singurul mod de ai face față este iubirea. Cu siguranță mama m-a învățat ce e iubirea. Tot ea, m-a învățat ca iubirea nu este un sentiment, ci o stare. Starea de iubire continuă este atribuită, din punctul meu de vedere, fiecărei mame de pe pământ. 
       În încheiere, aș vrea să spun, că sunt adolescentă. Sunt la vârsta la care, mama, e uneori enervantă și absurdă, alteori o nevoie profundă. O nevoie profundă de a fi alintată și de a fi copilul mamei. O nevoie profundă ca mama să fie acolo. Pentru că acolo, unde e mama, e și starea de iubire veșnică. Oricât de puternică aș fi ca adolescentă  (sau aș crede că sunt), oricât de multe aș crede, acum la vârsta asta, că pot conduce lumea, tot am nevoie de mama, noaptea când coșmarurile, temerile și monștrii de sub pat prind viață. Tot am nevoie de mama, când  iubesc, când mă cert cu mine, când nu mă înțeleg cu mine. Mereu voi avea nevoie de mama  indiferent  de vârstă, de probleme, sau de fericire. Mereu voi avea nevoie de mama....
      Vreau să îi mulțumesc Universului și Forței Divine, pentru că, mi-a dat-o pe mama așa cum este ea, diferită de mine. Altfel, m-aș fi învârtit, în același cerc clișeic, neștiind vreodată cine sunt.
     Te iubesc Mami!