Mai sunt patru zile și vine ziua mea. Fac 18 ani. Pot spune că nu aștept această zi de foarte mult timp, dar să fiu sinceră, emoțiile în legătură cu acest eveniment din viața mea m-au cuprins încă din vară. Îmi amintesc cum mergeam pe stradă și îi povesteam unei prietene, mult mai mare decât mine, emoțiile care mă încearcă. E o amestecătură de emoții, care mă face să-mi pun întrebări. De fapt mă face să mă trezesc, cred. Pe de o parte, mă întreb cum va fi, pentru că vârsta de 18 ani înseamnă asumarea responsabilităților, dar și a libertății. Devii un mic pionier, în lumea adulților și asta înseamnă că vă trebui să împlinești așteptări. Da, poate nu mai dai explicații în fața mamei, unde te duci și de ce te duci, dar dai explicații în fața vieții tale și cel mai grav e că dai explicații în fața ta, și nu știu dacă tu poți fi la fel de blând cu tine, precum e mama ta, atunci când greșești. Pe lângă asumarea responsabilităților și împlinirea sau nu a așteptărilor, vârsta de 18 ani înseamnă schimbare. Nu știu de ce, dar am simțit de foarte multe ori că viața mea se va schimba la 18 ani și se va schimba radical. Și acest proces a început de câteva luni, iar acum în prag de majorat, rămân uimită de schimbările zilnice și micile surprize pe care le primesc zilnic de la viață. Totul se întâmplă pe neașteptate și creând confuzii uneori, ca la final, să mă trăsnească un gând care să lege toate evenimentele de până atunci. Dar ce plânsete și ce depresii adolescentine mă încearcă până la venirea gândului salvator. Ah! Și cu toate astea, pot spune că până la 18 ani fără 4 zile am trăit mai multe momente de fericire pură, decât mulți alți oameni, într-o viață. Deci, aceste valuri care reprezintă o zi din viața mea, sunt bune la ceva. Mă ajută să mă conștientizez. 18 ani sunt despre conștientizare și trezire. Mi-a luat mult, a fost greu, dar interesant. Partea cea mai tare e că de-abia acum începe.
Amour,
BettyR.
