Tu nu știi să mă iubești, dar e ok baby, că nimeni nu s-a născut învățat.
Tu nu știi să mă privești, dar e ok baby, că nu toți știm să vedem frumosul.
Tu nu știi să mă asculți, dar e ok baby, că nimeni nu știe s-o facă, încă.
Haide, dă-mi mâna! Te învăț eu să mă iubești, îți arăt eu cum să mă privești în fiecare dimineață, ca să mă simt frumoasă. Te fac eu să ma asculți, chiar și atunci când devin plictisitoare.
Haide! Zâmbește-mi! Și strânge-mă tare în brațe, un sărut pe frunte nu mi-ar strica. Și uite așa ai învățat să mă iubești, baby.
Haide! Deschide ochii, spune-mi! Spune-mi că sunt mai frumoasă dimineața, nemachiată și abia ridicată din pat, decât am fost cu o seară înainte, când purtam acea rochie roșie. Uite,vezi? Așa ai început să vezi frumosul, baby.
Haide, ridică-mă când plâng! Și întreabă-mă de ce o fac. Nu te mulțumi doar cu răspunsul "n-am nimic!" Haide, ascultă-mi probleme și fă-mă să cred că au dispărut, doar printr-o simplă îmbrățișare a ta. Fă-mă să simt la pieptul tău, că nimic nu mai este rău. Există doar iubire! Uite, vezi? Așa ai reușit să mă asculți, baby.
Iar acum ai primit ceva foarte important, baby. Ai primit o femeie fericită. Care te iubește, baby!
Amour,
BettyR.
Aveam un punct neobișnuit în comun. Amândurora ne plăcea să credem altceva despre noi. Credeam cu tărie, că nu se poate să trăim sub aceeași bătaie a inimii, ne opuneam gândului despre celălalt. Credeam că, dacă vom pleca, nu ne vom mai găsi niciodată. Și acum? Acum suntem unul în fața celuilalt, privindu-ne în ochi și ascunzându-ne după punctele în comun pe care nu le avem. Dar totuși ne ținem de mână....
Acum mă săruți pe frunte, iar eu îți zâmbesc. Și tu îmi zâmbești mie, dar acel zâmbet ascunde ceva!
Mă uit în ochii tăi, iar tu îmi răspunzi , pentru că îmi citești întrebările doar dintr-o privire:
-Știi de ce am acest zâmbet pe față? Pentru că sunt conștient că am făcut cel mai rău lucru de pe lume.
-Care?
- Să iubesc pe altcineva, în timp ce eram îndrăgostit de tine!
-Chiar ai făcut cel mai rău lucru de pe lume, dar de ce zâmbești?
-Pentru că încă mai timp să repar greșeala...
Și așa ne-am acceptat. Am acceptat că fiecare a făcut lucruri groaznice înainte. Cele mai rele au fost că nu ne-am iubit îndeajuns pe noi înșine, ca să putem accepta că ne iubim între noi.
Se pare că avem, mai multe puncte neobișnuite în comun, decât credeam.
Amour,
BettyR.
