Aveam un punct neobișnuit în comun...
vineri, noiembrie 18, 2016
Aveam un punct neobișnuit în comun. Amândurora ne plăcea să credem altceva despre noi. Credeam cu tărie, că nu se poate să trăim sub aceeași bătaie a inimii, ne opuneam gândului despre celălalt. Credeam că, dacă vom pleca, nu ne vom mai găsi niciodată. Și acum? Acum suntem unul în fața celuilalt, privindu-ne în ochi și ascunzându-ne după punctele în comun pe care nu le avem. Dar totuși ne ținem de mână....
Acum mă săruți pe frunte, iar eu îți zâmbesc. Și tu îmi zâmbești mie, dar acel zâmbet ascunde ceva!
Mă uit în ochii tăi, iar tu îmi răspunzi , pentru că îmi citești întrebările doar dintr-o privire:
-Știi de ce am acest zâmbet pe față? Pentru că sunt conștient că am făcut cel mai rău lucru de pe lume.
-Care?
- Să iubesc pe altcineva, în timp ce eram îndrăgostit de tine!
-Chiar ai făcut cel mai rău lucru de pe lume, dar de ce zâmbești?
-Pentru că încă mai timp să repar greșeala...
Și așa ne-am acceptat. Am acceptat că fiecare a făcut lucruri groaznice înainte. Cele mai rele au fost că nu ne-am iubit îndeajuns pe noi înșine, ca să putem accepta că ne iubim între noi.
Se pare că avem, mai multe puncte neobișnuite în comun, decât credeam.
Amour,
BettyR.
0 comentarii