E duminică. Prima mea duminică liberă după mult timp. E duminica în care vreau să mă relaxez. În ultima vreme am fost atât de ocupată cu şcoala, cu spectacolele, cu dorinţa accerbă de-a fi mai bună azi decât ieri şi de-a evolua, încât am uitat să mă relaxez.
Sunt singură în casă. Eu şi pisica mea care doarme. Mă îmbrac în cele mai comode haine pe care le am. Îmi pregătesc ceaiul preferat cu scorţisoară. Aprind prin cameră lumânări parfumate care miros a portocală. E o linişte deplină în casă. În mod normal, mi-ar fi lipsit "zarva '' pe care o face familia mea când e acasă. Dar acum, NU. Acum stau pe fotoliu meu portocaliu, învelită în pătura mea pufoasă albastră. Îmi aleg cu grijă muzica pe care o pun în surdină. Mozart e magnific!!!!
Îmi trag lângă fotoliul meu portocaliu, măsuţa mea albă pe care se află o carte, nişte hârtii şi multe pixuri şi creioane colorate.
Încep să citesc. Cartea mă prinde, personajele mă urmăresc, acţiunile îmi taie respiraţia şi suspansul domneşte.
Totul este într-o armonie perfectă! Mozart cântă în surdină, citesc cartea mea preferată în timp ce îmi savurez ceaiul cu gust de scorţisoară. Camera miroase a portocală. Am pătura mea albastră, în fotoliul meu preferat, purtând cele mai comode haine posibile. Totul e perfect!!!!
Deodată începe ploaia. O ploaie care curăţă pământul. Opresc muzica şi sar la geam pentru a asculta mai bine ploaia. Deschid geamul. Inhalez aer curat. Aerul de care îmi era atât de dor. Am inhalat,de fapt o nouă sursă de viaţă, pentru că ploaia dă planetei energie să meargă mai departe. Pământul se curăţă acum. La fel şi noi oamenii ne curăţăm acum. Ne curăţăm de toată poluarea sufletelor noastre. Las geamul deschis, mă învelesc din nou cu pătura mea şi încep să scriu. Încep să scriu despre o zi în care plouă.
P.S. VOI CE SIMŢIŢI CÂND PLOUA?
Amour,
BettyR.
