#18ani

18 ani și 9 luni

duminică, decembrie 31, 2017

Mon Ami,

 Se pare că a venit cu pași repezi și finalul anului. Un an plin de experiențe și foarte intens. 2017 a fost cu adevărat un an mai spectaculos decât 2016. Am evoluat mult, am iubit mult, am muncit  mult, mi-am îndeplinit visuri, dorințe.  Am citit, poate nu așa de mult pe cât mi-aș fi dorit. Am făcut tot felul de pregătiri, m-am specializat și am înțeles ce vreau să fac mai departe în viața asta. Anul acesta a început frumos, vindecân-du-mi inima frântă lăsată de un loc unde dintr-o dată nu mai era nevoie de mine, cu un loc unde mi se dă voie să mă dezvolt, să mă cunosc, mi se apreciază talentele și intru în contact cu adolescenți și cu oameni la fel de pasionați ca mine. 1-2-3 Education e numele locului magic unde se îndeplinesc dorințe și se fac auzite vocile. Am început ușor cu un curs de storytelling digital,(pe care nu l-am mai absolvit, scuze Oana)  apoi am continuat cu un curs de fotografie. Uite ce a ieșit:


 Am cunoscut pentru prima oara un speaker motivațional internațional, ale cărui sfaturi m-au ajutat. (și asta tot la 1-2-3 Education.) Nu mai menționez faptul că am căsătorit pentru o zi, 40 de cupluri, la evenimentul Podul cu lacăte de iubire... (mulțumesc Ioana și Ovidiu!)
Apoi, ușor ușor s-a apropiat cea mai importantă zi din anul astă. Ziua în care s-a întâmplat minunea. Am făcut 18 ani. Și viața mi s-a schimbat la propiu și la figurat. Am devenit un om mare, cică. Am încercat primele 9 luni gratuite din acest nou modul de maturitate și ceea ce pot să zic e ca nu sunt interesată. Aș vrea să-mi retrag abonarea, dar nu găsesc butonul.
           Mă poate ajuta cineva?
Uneori e distractiv să fii major, te simți altfel, poți participa la tot felul de cursuri( a se citi petreceri) și activități pentru oameni mari. ( Te mai roagă prietenii minori să le mai iei o bere din când în când). Partea cea mai puțin distractivă e coadă de la bancă. Și bacul. Apropo, încă nu m-am plâns că la anul am examenul maturității? Probabil pentru că încă nu-mi vine să cred că în mai puțin de 6 luni termin liceul. Nu e atât de groaznic pe cât sună, mi-a zis mama, dar eu cred că e. Lacrimile pentru acest trist eveniment le voi vărsa în luna mai. Mă pricep la asta, n-are rost să mă antrenez de pe acum, nu?
Revenind....
Ce făceam în lunile aprilie-mai ale acestui an? În afară de faptul că întâlneam oameni noi și importanți pentru viața mea ( a se vedea Andra, Otilia, Bianca și toți cei de la 1-2-3) pregăteam cel mai îndrăzneț proiect al umilei mele existențe de până acum. Un scurt-metraj în care m-am implicat cu toată forța. A ieșit. Nu știu cea ieșit, încă lucrăm la editare, dar sper să fie un debut pe măsura muncii. Important e că ne-am distrat și că am învățat să dorm 8 ore în 5 minute. Unul dintre singurile lucruri care chiar mă va ajuta în viață😁                                                 
(După cum vedeți,  anul ăsta am făcut mai multe poze decât toată viața mea de până acum, thanks Cătă!)
A fost o vară plină. Și spun asta pentru că mi-am învins una dintre frici și am devenit ambasador swimathon pentru cauza în care cred. Și oamenii chiar au dat bani pentru acea cauză. Și asta doar pentru că mi-am făcut vocea auzită. Și am cerut în numele lor!
                                                                                                                                                                                     Am avut parte și de mici ședințe foto semi-profesioniste😄:




(distracția din spatele acestor poze e contagioasă așa că n-am să vă arăt și pozele de la making of🙂.)
 M-am și plimbat vara aceasta, m-am reîndrăgostit de țara asta și de frumusețiile ei. A fost și un moment greu vara asta. Un moment de vindecare, să-i spunem. Moment din care am reușit să înțeleg ceea ce vreau să fac în viața asta. A fost greu, dar lacrimile au curățat rănile și au refăcut țesuturile. A durat cam o lună, dar a  fost temenic ce s-a întâmplat. M-a scos din mine și m-a rebăgat în mine. Atunci a fost cel mai greu moment al anului acestuia. Mulțumesc!
Toamna și iarna au fost pline de BAC. De fapt de pregătire pentru bac.
Și cam ăsta a fost anul 2017 pentru mine. Ce-am învățat anul astă? Oho, destule, iată doar câteva dintre lecții:

  1. Sunt cea mai frumoasă atunci când sunt pasionată:

   
2. Un ruj roșu pe zi ține depresia departe!:


3. Oamenii de lângă tine sunt cei care fac diferența:

 4. Dansul, dansul e normal la vârsta mea:
5. Mama:

(femeie care realizeză benevol un ansamblu de sarcini care în mod normal sunt realizate de 20 de persoane. a se vedea și: sfânt sau supererou😄)
 6. Noi mucim serios la teatru:
 7. În cărți afli deseori răspunsul:
8. Visurile devin realitate:

9. A LITTLE PARTY NEVER KILLED SOMEBODY:


10. Zâmbește! Mâine poate fi mai rău!:

În final aș vrea să vă mulțumesc fiecăruia din voi pentru acest an minunat. A fost un an mult mai intens decât toți de până acum. Evoluția mea se datorează, în mare parte, vouă. Universul a jucat un rol important materializând tot ce mi-am dorit. Anul 2018 vine cu noi provocări și mai mari de astă dată. Îmi doresc să le depășesc cu brio. Îmi doresc să mă cunosc mai bine, să mă iubesc mai mult și să înțeleg mai bine cum stă treaba cu frumusețea feminină. Îmi doresc să ajut mai mulți oameni și să iubesc mai mulți oameni. Îmi doresc să fiu eu. 2018, eu sunt gata, tu?
(Mi-am făcut curajul să scriu acest post pentru că vreau să-mi arăt recunoștiința  pentru tot ce mi-a dat 2017. Mulțumesc! Mulțumesc!Mulțumesc!)

#descoperire

Sarea-n bucate!

joi, mai 18, 2017

Mon Ami,
   

        Astăzi e iar o zi gustoasă. O zi în care, am reușit să mă bucur din nou de gustul mâncării. Am ținut un regim foarte strict, de mâncare fără sare. MÂNCARE FĂRĂ SARE. A început greu, plângându-mă nonstop de (ne)gustul mâncării. Apoi BUUM. M-au lovit revelațiile. Și am început să redevin recunoscătoare. Mi-am dat seama că, alimentele au un rol esențial în echilibrarea interiorului. 
       La început, n-am mâncat carne,  iar asta m-a ridicat destul de la sol, o perioadă. Am reușit să plâng, după mult timp. Am reușit să pun în balanță ce am pierdut și ce am câștigat în relațiile cu oamenii din jurul meu. Am început să rescot la suprafață niște sentimente amorțite, care dureau și erau sedimentate în straturi. Acea amorțeală mă omora. Devenisem insensibilă. Dorul a reînceput să apară. Mi-am dat voie să simt din nou. Nici mintea nu a mai fost atât de înverșunată. Cred că am fost mult mai impulsivă, așa că-mi cer scuze pe calea aceasta, tuturor celor cărora le-am trântit lipsa mea de hrană drept în față. Nu sunt așa de obicei, doar că acum, interiorul era cel care supunea exteriorul.  
     Și în exterior lucrurile au început să o ia razna. Acum am înțeles cu adevărat, cât de mult, interiorul contează în aranjarea exteriorului. Totul a fost intens, plin de senzații tari. Am simțit și iute, și dulce, și acru, dar cel mai intens a fost gustul cel nesărat. Atunci mi-am dat seama că, din păcate, viața mea nu are destulă sare. În schimb are mult piper. Piper roșu. Și cum nu sunt o fană a piperului, sau a mâncării foarte picante, cred că am să încep să schimb aromele. Mi-ar plăcea și un pic de scorțișoară pe alături. Poate un pic de rozmarin sau busuioc, cred că niște prospețime dată de mentă n-ar strica.  Mierea de albine cred că va fi baza, dar să nu fie prea dulce, că nu e bun. 
       Cred că lecția cea mai importantă pe care am învățat-o acum, e că, trebuie să treci uneori prin cel mai rău, că să ajungi la ce-i mai bun. Sau că trebuie să mănânci o perioadă fără sare, ca să simți gustul mâncării și al vieții tale.  
 P.S: Este uimitor cum corpul tău, atunci când este scos de la niște alimente, îți deschide alte simțuri că să vezi de fapt, ceea ce trebuie să vezi. Mulțumesc! 
Amour, BettyR.



sursa photo: Facebook

#18ani

Gânduri la 18 ani fără 4 zile...

duminică, martie 05, 2017


 MON AMI,

           Mai sunt patru zile și vine ziua mea. Fac 18 ani. Pot spune că nu aștept această zi de foarte mult timp, dar să fiu sinceră, emoțiile în legătură cu acest eveniment din viața mea m-au cuprins încă din vară. Îmi amintesc cum mergeam pe stradă și îi povesteam unei prietene, mult mai mare decât mine, emoțiile care mă încearcă. E o amestecătură de emoții, care mă face să-mi pun întrebări. De fapt mă face să mă trezesc, cred. Pe de o parte, mă întreb cum va fi, pentru că vârsta de 18 ani înseamnă asumarea responsabilităților, dar și a libertății. Devii un mic pionier, în lumea adulților și asta înseamnă că vă trebui să împlinești așteptări. Da, poate nu mai dai explicații în fața mamei, unde te duci și de ce te duci, dar dai explicații în fața vieții tale și cel mai grav e că dai explicații în fața ta, și nu știu dacă tu poți fi la fel de blând cu tine, precum e mama ta, atunci când greșești. Pe lângă asumarea responsabilităților și împlinirea sau nu a așteptărilor, vârsta de 18 ani înseamnă schimbare.     Nu știu de ce, dar am simțit de foarte multe ori că viața mea se va schimba la 18 ani și se va schimba radical. Și acest proces a început de câteva luni, iar acum în prag de majorat, rămân uimită de schimbările zilnice și micile surprize pe care le primesc zilnic de la viață. Totul se întâmplă pe neașteptate și creând confuzii uneori, ca la final, să mă trăsnească un gând care să lege toate evenimentele de până atunci. Dar ce plânsete și ce depresii adolescentine mă încearcă până la venirea gândului salvator. Ah! Și cu toate astea, pot spune că până la 18 ani fără 4 zile am trăit mai multe momente de fericire pură, decât mulți alți oameni, într-o viață. Deci, aceste valuri care reprezintă o zi din viața mea, sunt bune la ceva. Mă ajută să mă conștientizez. 18 ani sunt despre conștientizare și trezire. Mi-a luat mult, a fost greu, dar interesant. Partea cea mai tare e că de-abia acum începe. 

Amour,
BettyR.





Popular Posts

How I feel in some words

If you WANT to be Happy, Be!
Be happy for this moment
This moment is your life!
Thank You, I'm sorry, I love you, please!

Cărți care merită răsfoite...

  • Florence Scovel Shinn - Jocul vieții și cum să-l jucăm
  • Elizabeth Gilbert- Lectii de Magie