M-am distrat tare în culise, cu prietena mea Ioana, care știe să facă un invitat să se simtă în largul lui.

Și totodată, în limita timpului disponibil lăsat de bac, mai pregătesc ceva, cât de curând.

Am simțit multă iubire, toți prietenii m-au ascultat și vreau să le mulțumesc, pentru că deși știu că nu e mare lucru, e lucrul  meu mic. E un început, sau poate fi, a ceva care ar putea fi foarte  frumos.  Am cunoscut oameni frumoși la Apollonia și acum lucrăm la un proiect pentru tineri, despre care vă voi spune curând. Încep să mă simt bine în lumea oamenilor mari, deși știu că lumea oamenilor mari nu înseamnă doar produsul final, ci și munca din spatele lui.

Apropos de munca din spatele produsului final, după cum vă spuneam în ultimul post, 18 ani și 9 luni, atunci lucram la ediarea scurt-metrajului.

Acum, l-am LANSAT! 😁 

Și toată fericirea a fost pe capul meu!

 Cei de la 1-2-3 Education ne-au pregătit o lansare ca a unor actori profesioniști. Am stat la masă și am vorbit cu cei care au venit să ne vadă, ca și cum am fi fost la o lansare de film la Hollywood. Doar că dacă tot n-am putut merge până la Hollywood, am adus Holywood-ul pe Oancea, aici la noi.

 

 (Da, e clar! Hollywood-ul  ne paște!😁)

  La fel, e lucrul meu mic, dar care îmi dă încredere că viitorul poate suna bine. Pot ajunge acolo unde îmi doresc, prin muncă și pasiune. Această experiență îmi arată o dată în plus că sunt o norocoasă, că m-am născut sub o stea. Lucrurile vin, dăcă îți dorești, dacă acționezi și dacă ești recunoscător pentru ceea ce ai. Aceasta a fost una dintre experiențele pentru care sunt recunoscătoare. Mulțumesc! 

   Ce am învățat în urma acestui scurt-metraj? Nu doar despre chestii tehnice, cum filmăm, cum jucăm și ce se întâmplă la making-of. Am învățat despre limitele mele și cât de mult le pot împinge. Despre cum decurge relaționarea cu oamenii, atunci când ești obosit. Despre râsul din timpul replicilor, după care trebuie să iei scena de la început. Din nou. Și Din Nou. ȘI DIN NOU. Despre suportul oamenilor dragi, despre a mânca pe furiș, despre a ațipi pe unde apuci, despre fondul de ten pus cu tona pe față, despre dureri de spate de la tocuri, despre prietenie, despre amintiri împreună, despre oboseala care te face să cedezi nervos, despre KFC la 3 dimineața și despre răsăritul de soare văzut la 5 dimineața cu oameni dragi în pijamale.

Și toate astea au însemnat Cum Am cunoscut-o.  După filmări, am ajuns acasă ultima. Eram obosită, dar ceva din mine îmi spunea că pe acest drum trebuie să o iau. Nu știu ce-mi rezervă ziua de mâine. Știu doar ce-mi doresc să-mi rezerve, dar am învățat să nu îmi mai fac planuri.  Viața are modurile ei de a îndeplini dorințe. Îmi doresc doar, ca într-o zi, să vă împărtășesc experiența ca actriță de pe un platou de filmare al unui Film/Serial important din România. Și îmi doresc ca acesta să fie job-ul meu constant.  Până atunci, însă, mă bucur de platourile de filmare de la 1-2-3 Education, care apropos, acuș vor mai cauta tineri dornici să învețe să facă un scurt-metraj. Stați aproape! Și nu uitați: Viața e o fabrică de îndeplinit dorințe! Mulțumesc! Mulțumesc!Mulțumesc! 

                                                                          Amour, Beatrice.